Mulţi oameni cred că, dacă iau zilnic suplimente de vitamine, se vor simţi mai bine şi vor trăi mai mult. O carte recent apărută, Killing Us Softly: The Sense and Nonsense of Alternative Medicine scrisă de dr. Paul Offit, zdruncină aceste convingeri: vitaminele sub formă sintetică nu numai că nu sunt necesare organismului, dar unele dintre ele pot chiar să mărească riscul de apariţie a unor boli cronice şi riscul de deces.

Atunci avem nevoie de vitamine? Este evident că da! Se pun însă două întrebări: care este cantitatea şi dacă alimentaţia zilnică acoperă această cantitate.

Şi uite aşa apar cele două tabere: pe de o parte cei care susţin că oamenii au nevoie doar de aşa-numita doză zilnică recomandată (DZR), obţinută dintr-o dietă obişnuită, pe de altă parte cei care susţin, în frunte cu reprezentanţii industriei producătoare, că alimentele nu conţin suficiente vitamine şi avem nevoie de suplimente.

Dar cum s-a creat mitul curii cu vitamine ca soluţie medicală pentru problemele de sănătate?

Se pare că această fascinaţie este legată de Linus Pauling, profesor de chimie la Institutul de Tehnologie din Pasadena (California), laureat a două Premii Nobel, care în lucrarea “Vitamina C şi răceala” recomanda oamenilor să ia zilnic 3000 de mg de vitamina C (de 50 de ori DZR), considerând că, astfel, răceala va deveni ceva de domeniul trecutului. Cartea a devenit imediat un bestseller, iar vânzările de vitamina C au crescut direct proporţional.

Încrederea în puterea excepţională a vitaminelor se bazează şi pe calitatea lor de antioxidanţi – un cuvânt intens vehiculat în toate mediile. Şi dacă studiile au arătat că persoanele care consumă multe fructe şi legume au o incidenţă mai mică a bolilor de inimă şi a cancerelor şi trăiesc mai mult, rezultă o concluzie aparent foarte logică: mănânci fructe şi legume şi eşti mai sănătos, atunci dacă iei suplimente de antioxidanţi vei fi şi mai sănătos.

Studiile recente vin să contrazică această logică şi arată că administrarea de suplimente de vitamine nu are efectele bune pe care le aşteaptă oamenii, ba chiar poate duce la amplificarea riscului de îmbolnăvire şi deces.

Un exemplu interesant este studiul făcut de specialiştii de la Fred Hutchinson Cancer Research Centre din Seattle pe 18.000 de oameni care prezentau un risc mare de a muri de cancer pulmonar, deoarece fuseseră expuşi la azbest. Aceştia au primit vitamina A, beta-caroten, ambele sau niciuna dintre substanţe. Dar cercetătorii l-au întrerupt brusc când şi-au dat seama că aceia care luaseră suplimente mureau de cancer şi boli cardiace cu rate de 28% şi respectiv 17% mai mari decât cei care nu luaseră nimic.

Concluzia? Sănătatea s-a vândut mereu cel mai bine, iar profitul din comerţul cu suplimente alimentare este pe măsură. Deşi necesare corpului pentru buna funcţionare, nu ar trebui să facem niciodată abuzuri de vitamine mergând pe ideea că dacă ne fac bine, nu au cum să ne facă rău. O alimentaţie variată bazată mai mult pe fructe şi legume şi mai puţin pe produsele industrializate ar trebui să ne ajute să ne menţinem sănătosi.

Şi să nu uităm un lucru: suplimentele de pe piată vin şi cu excipienţi.