Pornind de la o discuţie avută cu soţul meu despre o emisiune urmărită pe Realitatea TV unde se lăuda mai-nou-folosita Quinoa şi unde se arătau nenumăratele beneficii nutritive ale acesteia (mai ales în materie de calciu şi magneziu), am început şi eu o documentare în stilul caracteristic:

• se caută pe dl. Google “quinoa”;
• se verifică, pentru o sută de grame, ce conţine quinoa şi converteşte în procent din DZR (doza zilnică recomandată);
• se scrie articol şi se confirmă / infirmă mitul mult-lăudatei cereale.

Ce nu am reuşit să aflu din articolul publicat pe realitatea.net este dacă, atunci când l-au scris, au ţinut cont de varianta gătită sau varianta negătită pentru că valorile sunt cu mult diferite între ele şi, nefăcând această precizare, pot crea confuzii. Altfel spus una este să ai un conţinut de 102% de mangan în varianta negătită şi alta e să ai un conţinut de 32% (de 3 ori mai mic) în varianta gătită. Dar să o luăm pe rând şi punctual:

• “Quinoa conţine multe proteine”. Păi conţine şi nu prea în funcţie de cum o mâncăm şi de cantitatea pe care o mâncăm, că de la 8% la 28% e ceva distanţă şi aceste procente se referă la 100 de grame. Modificând gramajul logic vom avea modificări şi de procente.
• “De fapt, aceasta este o proteină complexă deoarece conţine toţi aminoacizii esentiali, în mod special lizina care este necesară organismului pentru creşterea şi repararea ţesuturilor.” Într-adevăr conţine toţi aminoacizii esenţiali, însă la capitolul „lizină” ar mai fi de adăugat câte ceva: la momentul actual nu s-a stabilit cu exactitate care este doza zilnică recomandată de lizină, mulţi spunând că un adult ar avea avea nevoie de 12 mg/kg corp/zi. Buun, în aceste condiţii un adult de 60 kg are nevoie de 720 mg de lizină pe zi. Cantitatea de lizină conţinută de quinoa (100 g) este următoarea: 0,23 g dacă este gătită (32%) şi 0,76 g dacă nu este gătită (105%), diferenţă mare, nu? Oricum ar fi consumată, quinoa este totuşi o sursă bună de lizină.
• “Aceasta are un conţinut ridicat de mangan (…).” Corect, fie că o gătim sau nu, quinoa oferă 32% sau 102% din DZR cu precizarea că trebuie să mâncăm 100 g, altfel procentele se schimbă.
• “Aceste semnite s-a dovedit a fi o sursă bună de magneziu (…).” Hmmm, 16% din DZR este la limita “sursei bune” din punctul meu de vedere, negătită este chiar o “sursă bună” cu cele 49 de procente ale ei, dar tot la 100 de grame.
• “Quinoa este o sursă de calciu importantă (…).” Aici au zbârcit-o cu brio, quinoa nu este nici pe departe “o sursă importantă” căci nu ştiu cine poate considera un procent de 5% ca fiind important, ca să nu mai vorbim de 2% dacă e gătită.

Recunosc că nu am mâncat quinoa până acum şi dacă aş mânca-o, probabil că as găti-o, dar stau şi mă întreb dacă se poate mânca negătită. În această variantă chiar oferă procente bune din multe vitamine şi minerale, dar şi un conţinut ridicat de calorii ceea ce trebuie să ne facă atenţi la ce mai consumăm în ziua respectivă. Este importantă quinoa în alimentaţia noastră? Probabil că da, nu o să fiu eu cea care dă un răspuns răspicat. Însă alimentaţia nu se rezumă doar la nişte cifre, care uneori sunt tentante, ci şi la capacitatea efectivă de a mânca acel aliment şi mă duc cu gândul la cimbrul care, deşi bogat în nutrienţi, nu va putea fi mâncat cu suta de grame.

Mai jos găsiţi tabelul cu valorile exprimate în procente la 100 de grame de quinoa:

* calculat la o dietă bazată pe 2000 de calorii