Pomelo – gigantul bun al fructelor

Pomelo este adesea considerat o varietate de grapefruit, în engleză purtând şi denumirea de „shaddock”, după numele căpitanului englez de marină Shaddock, cel care a adus pentru prima dată seminţele de pomelo în Jamaica.

Deşi peste hotare se consumă des pentru proprietăţile lui, la noi în ţară în ultima vreme a început să fie cunoscut si apreciat.

O sută de grame de fruct conţine multă vitamina C (73% din DZR), dar şi potasiu (11% din DZR), cupru (2% din DZR), mangan (1% din DZR) şi alte substanţe necesare corpului uman.

În afară de aportul de nutrienţi, pomelo are efecte benefice şi pentru întărirea stomacului şi splinei, diminuarea flegmei, intensificarea circulaţiei sângelui, creşterea poftei de mâncare – dacă este consumat cu o oră înainte de masă, favorizarea producţiei de bilă, tratarea indigestiei, accelerarea cicatrizării rănilor etc.

Prin acidul citric are efect diuretic şi este util în hiperuricemie (creşterea nivelului de acid uric în sânge), gută, litiază renală, hipertensiune arterială şi alte boli asociate cu retenţia de lichide.

Pomelo scade colesterolul şi trigliceridele contribuind astfel la reducerea riscului cardiovascular şi cerebrovascular.

Datorită conţinutului în potasiu, vitamina C, carotenoizi pomelo este o bună alternativa pentru înlocuirea pierderilor de minerale şi apă. Sucul amestecat cu apă, bicarbonat şi zahăr poate constitui o băutură rehidratantă.

Este util în anemia feriprivă ca tratament adjuvant prin conţinutul de vitamina C care creşte absorbţia fierului.

Atenţie însă, pomelo nu trebuie mâncat pe stomacul gol şi nu se recomandă în boli renale, gastrite, diaree şi alte tulburări gastrointestinale.

Mănânci parmezan? Dar broccoli? Adevarul despre glutamat.

Este lucru ştiut că dieta mediteraneeană este aceea recunoscută de majoritatea nutriţioniştilor responsabili ca fiind cea mai echilibrată şi sănătoasă. Pe de altă parte, vegetarienii vor susţine că ei deţin reţeta unei alimentaţii cu adevărat sănătoase. Nu avem de gând să stabilim aici cine are dreptate, dar putem constata că, luând câte un aliment comun din cele două diete – parmezanul şi broccoli de exemplu – acestea constituie adevărate bombe umplute cu acid glutamic, ce stă la originea glutamatului. Si dacă nu v-am atras atenţia glutamatul dă „gustul” mezelurilor, „cuburilor de „găină”, supelor la plic etc.

Sunt parmezanul şi broccoli alimente periculoase? Nu, ar răspunde orice om întreg la minte! Atunci glutamatul este periculos? Depinde, iar asta vom încerca să explicăm mai jos.

Acidul glutamic (abreviat ca Glu), este unul din cei 20 aminoacizi proteinogeni.  Acesta este un aminoacid ne-esențial. Deși se găseşte în mod natural în multe alimente, capacitatea sa de a potenţa aroma şi a altor aminoacizi a fost identificată ştiinţific  la începutul secolului al XX-lea.

Substanța a fost descoperită și identificată în anul 1866, de către chimistul german Karl Heinrich Ritthausen care a tratat glutenul de grâu (de unde provine denumirea) cu acid sulfuric.

În 1908, cercetătorul japonez Kikunae Ikeda de la Universitatea Imperială Tokyo a identificat ca fiind acid glutamic cristalele maron lăsate în urmă după evaporarea unei cantităţi mari de fiertură de kombu (o specie comestibilă de alge). Când a gustat cristalele, a regăsit aroma identificată în multe alimente, mai ales în alge. Apoi a brevetat o metodă de producere în masă a sării cristaline a acidului glutamic – glutamatul monosodic.

Aşa a apărut aditivul alimentar, potenţiator de aromă, E620 acid glutamic, precum şi sărurile lui de sodiu (E621 glutamatul monosodic), de potasiu (E622 glutamat monopotasic), de calciu (E623 diglutamat de calciu), de amoniu (E624 glutamat monoamonic), de magneziu (E625 diglutamat de magneziu), cel mai folosit fiind glutamatul monosodic.

Glutamatul în sine este un aminoacid răspândit pe scară largă. Se găsește în mod natural în toate celulele vii ca parte a proteinelor. Numai o fracțiune de glutamat în produsele alimentare este în forma sa „liberă” și numai glutamatul „liber” poate intensifica aroma alimentelor. O parte din savoarea roşiilor, produselor fermentate din soia, extractelor de drojdie, produselor proteice fermentate sau hidrolizate (cum ar fi sosul de soia și pasta de fasole fermentată) se datorează prezenței ionilor liberi de glutamat.

Cu alte cuvinte, acidul glutamic/glutamatul se găseşte natural în diversele alimente pe care le consumăm, peste care adăugăm inevitabil monoglutamatul de sodiu ca aditiv alimentar. Ce rezultă? Ingerarea excesivă a unui neurotransmiţător care stimulează apetitul şi, în cantităţi mari, poate provoca simptome grave ce variază în funcţie de doza ingerată şi sensibilitatea individului. Dar mai multe informaţii despre efectele adverse ale acidului glutamic veţi găsi folosind aplicaţia Info E-uri.

Producătorii reuşesc să ascundă cu abilitate acest aditiv pe etichetele produselor lor, înlocuindu-l cu alte denumiri: proteină vegetală hidrolizată, cazeinat de sodiu, extract din drojdie, extract de malţ, concentrat de carne sau concentrat proteic etc.

Având în vedere că glutamatul „liber” se găseşte uşor în atâtea alimente (de aceea ne plac aşa de mult) precum brânză Roquefort (1280mg/100g), parmezan (1200mg/100g), ceai verde (668mg/100g), broccoli (540mg/100g) sardine (280mg/100g), mazăre(200mg/100g), roşii (140mg/100g) etc., dacă mai adăugăm şi alimente procesate industrial care au fost „împănate” cu potenţiatori de aromă, este clar că pe termen lung singura care va avea de suferit este sănătatea noastră.

Ciorba de legume la microscop

Cum ciorba la noi în familie ocupă loc de cinste printre mâncăruri şi cum toată lume îmi spunea că e musai să o mănânc ca să fiu sănătoasă, totdeauna am fost fascinată de acest aspect al miraculozităţii ei.

Curiozotatea mea s-a îndreptat spre conţinutul de vitamine şi minerale care s-ar găsi într-o ciorbă făcută din următoarele ingrediente: un morcov, o ceapă, o ţelină, un păstârnac, mazăre şi fasole păstăi. Cantităţile sunt orientative, nu m-am apucat de gătit înainte şi nici n-am cântărit vreodată legumele. Aşa că nu vă apucaţi să faceţi ciorba după gramajele de aici, că o faceţi pe riscul vostru.

Buun, am pus legumele la fiert şi tastatura la treabă, iar când ciorba a fost gata, Dl. Google ne-a comunicat următoarele informaţii din tabelul de mai jos:

 Morcov  46g Ceapă 60g Ţelină 75g Păstârnac 78g Mazăre 100g  Fasole   păstăi  100 g
 Kcal  16  26  14  55  84  35
 Proteine  0,39 g  0,82 g  0,62 g  1,03 g  5,36 g  1,89 g
 Grăsimi  0,09 g  0,11 g  0,12 g  0,23 g  0,22 g  0,28 g
 Carbohidraţi  3,78 g  6,09 g  3 g  13,27 g  15,63 g  7,88 g
 Fibre  1,4 g  0,8 g  1,2 g  2,8 g  5,5 g  3,2 g
 Minerale
 Ca  14 mg  13 mg  32 mg  29 mg  27 mg  44 mg
 Fe  0,16 mg  0,14 mg  0,32 mg  0,45 mg  1,54 mg  0,65mg
 Mg  5 mg  7 mg  9 mg  23 mg  39 mg  18 mg
 Fosfor  14 mg  21 mg  19 mg  54 mg  117 mg  29 mg
 Potasiu  108 mg  100 mg  213 mg  286 mg  271 mg  146mg
Zn 0,09 mg 0,12 mg  0,11 mg  0,2 mg  1,19 mg  0,25mg
 Vitamine
 Vitamina C  1,7 mg  3,1 mg  4,6 mg  10,1 mg  14,2mg  9,7 mg
 B1  0,03 mg  0,03 mg  0,02 mg  0,07 mg  0,26 mg  0,07mg
 B2  0,02 mg  0,014mg  0,05mg  0,04 mg  0,15 mg  0,1 mg
 B3, niacină  0,3 mg  0,1 mg  0,28 mg  0,57 mg  2,02 mg  0,61mg
 B6  0,07 mg  0,08 mg  0,06 mg  0,07 mg  0,22 mg  0,06mg
 B9, acid folic  1 mcg  9 mcg  25 mcg  45 mcg  63 mcg  33 mcg
A  392mcg  —-  20 mcg  —-  40 mcg  35 mcg
E  0,47 mg  0,01 mg  0,26mg  0,78 mg  0,14 mg  0,45mg
K  6,3 mcg  0,3 mcg  28,4mcg  0,8 mcg  25,9mcg  16 mcg

Am adunat cantităţile din fiecare substanţă şi, considerând că ciorba este pentru 4 persoane, am aflat cât la sută din DZR conţine o porţie. Sunteţi curioşi? Şi eu sunt, iar lucrurile stau cam aşa:

 Kcal
3%
 Proteine 2,53%  Grăsimi
0,5%
Carbohidraţi
4,25%
Fibre 
15%
Calciu
5%
Fier
6,75%
Magneziu
9,25%
Fosfor
6,25%
 Potasiu
14,5%
 Zinc
4%
Vit. C
18%
Vit.B1
15%
 Vit. B2
11,75%
  Vit. B3
7,5%
Vit. B6
15,5%
Vit.B9
22%
 Vit. A
16,25%
 Vit. E
7,5%
Vit. K
21,5%

Am fost mirată să constat că o ciorbiţă de legume nu e chiar săracă in vitamine, fibre şi potasiu. E o mâncare hipocalorică, tocmai bună pentru cei care se uită la siluetă. Nu asigură un aport spectaculos de proteine sau grăsimi, dar nu ştiu cine se aştepta la asta.

Una peste alta mă bucur că am făcut acest exerciţiu pentru că privesc cu alţi ochi ciorba de legume. Mă aşteptam ca valorile să fie mult mai mici, familia mea supraevaluând ciorba.

Vitaminele – între DZR şi industrie

Mulţi oameni cred că, dacă iau zilnic suplimente de vitamine, se vor simţi mai bine şi vor trăi mai mult. O carte recent apărută, Killing Us Softly: The Sense and Nonsense of Alternative Medicine scrisă de dr. Paul Offit, zdruncină aceste convingeri: vitaminele sub formă sintetică nu numai că nu sunt necesare organismului, dar unele dintre ele pot chiar să mărească riscul de apariţie a unor boli cronice şi riscul de deces.

Atunci avem nevoie de vitamine? Este evident că da! Se pun însă două întrebări: care este cantitatea şi dacă alimentaţia zilnică acoperă această cantitate.

Şi uite aşa apar cele două tabere: pe de o parte cei care susţin că oamenii au nevoie doar de aşa-numita doză zilnică recomandată (DZR), obţinută dintr-o dietă obişnuită, pe de altă parte cei care susţin, în frunte cu reprezentanţii industriei producătoare, că alimentele nu conţin suficiente vitamine şi avem nevoie de suplimente.

Dar cum s-a creat mitul curii cu vitamine ca soluţie medicală pentru problemele de sănătate?

Se pare că această fascinaţie este legată de Linus Pauling, profesor de chimie la Institutul de Tehnologie din Pasadena (California), laureat a două Premii Nobel, care în lucrarea “Vitamina C şi răceala” recomanda oamenilor să ia zilnic 3000 de mg de vitamina C (de 50 de ori DZR), considerând că, astfel, răceala va deveni ceva de domeniul trecutului. Cartea a devenit imediat un bestseller, iar vânzările de vitamina C au crescut direct proporţional.

Încrederea în puterea excepţională a vitaminelor se bazează şi pe calitatea lor de antioxidanţi – un cuvânt intens vehiculat în toate mediile. Şi dacă studiile au arătat că persoanele care consumă multe fructe şi legume au o incidenţă mai mică a bolilor de inimă şi a cancerelor şi trăiesc mai mult, rezultă o concluzie aparent foarte logică: mănânci fructe şi legume şi eşti mai sănătos, atunci dacă iei suplimente de antioxidanţi vei fi şi mai sănătos.

Studiile recente vin să contrazică această logică şi arată că administrarea de suplimente de vitamine nu are efectele bune pe care le aşteaptă oamenii, ba chiar poate duce la amplificarea riscului de îmbolnăvire şi deces.

Un exemplu interesant este studiul făcut de specialiştii de la Fred Hutchinson Cancer Research Centre din Seattle pe 18.000 de oameni care prezentau un risc mare de a muri de cancer pulmonar, deoarece fuseseră expuşi la azbest. Aceştia au primit vitamina A, beta-caroten, ambele sau niciuna dintre substanţe. Dar cercetătorii l-au întrerupt brusc când şi-au dat seama că aceia care luaseră suplimente mureau de cancer şi boli cardiace cu rate de 28% şi respectiv 17% mai mari decât cei care nu luaseră nimic.

Concluzia? Sănătatea s-a vândut mereu cel mai bine, iar profitul din comerţul cu suplimente alimentare este pe măsură. Deşi necesare corpului pentru buna funcţionare, nu ar trebui să facem niciodată abuzuri de vitamine mergând pe ideea că dacă ne fac bine, nu au cum să ne facă rău. O alimentaţie variată bazată mai mult pe fructe şi legume şi mai puţin pe produsele industrializate ar trebui să ne ajute să ne menţinem sănătosi.

Şi să nu uităm un lucru: suplimentele de pe piată vin şi cu excipienţi.

 

Aspartamul

Feriţi-vă de măgăruş sau de… aspartam (poate) cel mai periculos aditiv.

În ciuda faptului că Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor (ca şi alte organisme de gen din alte state) a comunicat că îndulcitorul artificial aspartam este sigur pentru sănătate, tot mai mulţi cercetători resping consumul de E951 din cauza efectelor negative multiple.

Îndulcitor şi potenţiator de aromă sintetic, este de circa 200 de ori mai dulce decât zahărul.

Dar de ce este periculos pentru organism? Prin ingestie, aspartamul se descompune în constituenţii săi, adică acid aspartic, fenilalanină şi metanol.

Acidul aspartic are rol de neurotransmiţător, iar exces devine o aşa-numita excitotoxină care suprastimulează neuronii, până la epuizare şi distrugere provocând:

  • migrene;
  • ameţeli;
  • slăbirea memoriei;
  • dificultăţi de concentrare şi menţinere a atenţiei;
  • oboseala cronica;
  • problemele oculare;
  • scaderea acuitatii senzoriale: miros, gust, pipait, sensibilitate la durere.

De aemenea, cercetătorii consideră că aspartamul este răspunzător pentru declanşarea sau agravarea unor maladii ca: scleroza multiplă, epilepsia, tumorile cerebrale, Alzheimer, Parkinson, diabet, tulburări neuroendocrine.

Al doilea constituent, metanolul se descompune în substanţe foarte toxice, iar formaldehida (una din substanţele rezultate în urma descompunerii metanolului) este cert cancerigenă, mutagenă şi teratogenă.

Fenilalanina, al treilea component, produce celor suferinzi de fenilcetonurie simptome grave, motiv pentru care a devenit obligatorie inscripţionarea pe produsele ce conţin aspartam, a faptului că reprezintă o  „sursă de fenilalanină”.

Tot cercetătorii au arătat că aspartamul mai este răspunzător şi pentru alte efecte adverse ca:

  • halucinatii;
  • iritabilitate;
  • palpitaţii;
  • anxietate;
  • dureri articulare;
  • spasme musculare.

Chiar dacă cei care susţin că aspartamul nu reprezintă un pericol pentru sănătate sunt mai numeroşi decât criticii acestui aditiv, este bine de ştiut că s-a stabilit limită zilnică admisă (LZA) de 40mg/kg corp.

Pentru a fi informaţi despre aditivii din produsele alimentare, venim în ajutorul vostru cu aplicaţia Info E-uri disponibilă pe site sau pe Google Play.

 

Vitamina C şi excipienţii

Vitamina C, ca supliment alimentar, este importantă în menţinerea sănătăţii, doar că… nu vine singură.

De multe ori suntem nevoiţi să luăm vitamina C drajeuri, mai ales în cazul în care ne îmbolnăvim. Ne ducem cuminţei la farmacie, cumpărăm şi sugem liniştiţi comprimatul, eventual fără să citim şi eticheta. De ce am citi-o?! Doar toata lumea ştie cât de importantă e şi, apoi, ce ar mai putea conţine?

Doar că mai conţine şi excipienţi (cel puţin cea de la Alevia):

  • E420 Sorbitol (suspect),
  • E551 Dioxid de siliciu (suspect),
  • E553b Talc (suspect),
  • E572 Stearat de magneziu (inofensiv),
  • îndulcitor (mă întreb care dintre ei – Aspartam, Ciclamat, Acesulfam-K – nu că ar conta, toţi fiind periculoşi) şi
  • aromă de portocală.

Îmi place reclama: „din timp, tai firul răcelii, mă fortific” şi mă… „aditivez” au uitat să spună, poate mă conserv mai bine.

Rodia – fructul minune?

Auzim deseori de fructe miraculoase şi de beneficiile pe care le aduc sănăţaţii. Este şi cazul rodiei care a intrat în atenţia cercetătorilor.

Aceste fructe au multe beneficii‬ asupra sănătăţii conform studiilor efectuate:

  • regenerează celulele şi încetinesc îmbătrânirea. Rodiile conțin o canitate uriașă de antioxidanți, de 3 ori mai mulţi decât vinul roşu sau ceaiul verde.
  • elimină radicalii liberi. Taninii (ce se găsesc în rodie) sunt prezentați în cercetările publicate în perioada 1990-2007 ca având capacitatea de a epura radicalii liberi în studiile de laborator.
  • luptă împotriva cancerului. Diverse studii arată că sucul de rodie ar putea fi eficient împotriva cancerului de prostată şi că ne protejează organismul de cancerul de sân şi de cel de plămâni.
  • ajută digestia.
  • au proprietăţi antiinflamatorii.
  • reduc colesterolul şi tensiunea arterială. Sucul de rodie s-a dovedit eficient în reducerea factorilor de risc pentru maladiile cardiace, incluzând prevenirea formării plăcilor oxidate de colesterol rau (LDL).

Dar ce conţine rodia? Câte vitamine şi minerale ne asigură 100 g din acest fruct?

100g %DZR
Energie 83 kcal
Zahăr 13,67 g
Minerale
Calciu 10 mg 1%
Fier 0,30 mg 2%
Magneziu 12 mg 4%
Fosfor 36 mg 4%
Potasiu 236 mg 12%
Sodiu 3 mg 0,3%
Zinc 0,35 mg 3%
Vitamine
Vitamina C 10,2 mg 14%
B1 0,067 mg 8%
B2 0,053 mg 7%
B3, Niacină 0,293 mg 2%
B6 0,075 mg 8%
B9, Acid folic 38 mcg 19%
Vitamina E 0,60 mg 9%
Vitamina K 16,4 mcg 18%

Furnizând 14% din necesarul zilnic de Vitamina C al adultului, conţinut în 100 ml, sucul de rodie este și o sursă de vitamina B9,  de potasiu şi de polifenoli antioxidanţi . Cu toate acestea, rodia nu reprezintă o sursă importantă de nutrimente.

Dacă rodia face sau nu minuni, asta rămâne de văzut. Un lucru e cert: sucul obţinut e delicios.

Prăjitura casei

Reclama este sufletul comerţului, iar producătorii te îmbie să cumperi prăjituri în loc să le faci că, deh, vremurile s-au schimbat şi nu mai e „cool” să stai în bucătărie sau poate nu ai suficient timp.

Cui nu i-ar plăcea să se ducă şi să cumpere un dulce ca la mama acasă?! Reclama promite, eticheta dezminte, căci ma îndoiesc că mama punea

  • E1520 Propilenglicol – periculos
  • E450 Difosfat disodic – suspect
  • E1404, Amidon modificat – suspect
  • E415 Gumă Xantan – suspectă
  • E475 Esterii poliglicerici ai acizilor graşi – suspecţi
  • E200 Acid sorbic – suspect
  • E322 Lecitină – nepericuloasă
  • E422 Glicerină – nepericuloasă
  • E460 Celuloză – nepericuloasă
  • E330 Acid citric – nepericulos

Concluzii

Un E periculos, 5 E-uri suspecte şi 4 E-uri nepericuloase

Pofta bună… producătorului! Eu spun „pas”!

Află ce mănânci în realitate