Prima dată când am mâncat migdale, a fost în urmă cu vreo 10 ani şi m-am îndrăgostit de ele. Este adevărat că mi-au fost servite prăjite şi sărate la o bere. Nu, nu e tocmai cea mai sănătoasă combinaţie, dar, vai, ce bucurie au experimentat papilele mele gustative. Nefiind o alegere prea bună migdalele prăjite şi sărate o să mă axez şi o să le analizez pe cele crude şi cu pieliţă (100 grame).

Citisem că este indicat să introducem cât mai des în alimentaţie aceşti sâmburi, dar nu am căutat până acum ce nutrienţi conţin şi în ce cantităţi. Văzând că de multe ori conţinutul diverselor alimente este exagerat şi îmbăcat într-o poleială de pirită, de data aceasta lucrurile stau diferit, migdalele fiind o sursă bună de nutrienţi în anumite condiţii.

Atunci când vrem să consumăm migdale trebuie să fim atenţi la un aspect important, zic eu, şi anume la valoarea energetică. Având 579 de kcal la suta de grame, respectiv 29% din necesarul zilnic luând în calcul o dietă bazată pe 2000 de calorii, trebuie să fim atenţi la ce mai consumăm în ziua respectivă dacă nu vrem să ne îngrăşăm. Dacă renunţăm la ciocolată, sucuri din comerţ, produse de patiserie sau panificaţie, cartofi prăjiţi şi alte alimente calorice şi ne axăm mai mult pe legume şi fructe, atunci conţinutul ridicat de calori nu ar trebui să fie o problemă.

Pe de altă parte, migdalele conţin procente măricele din unele vitamine din complexul de B-uri – B2 67%, B3 18%, B1 14%, B9 11% – doar în cazul acidului pantotenic şi al vitaminei B6 valorile fiind modeste: 5% şi, respectiv, 7%. Depăşeşte însă doza zilnică recomandată în cazul vitaminei E cu 28 de procente.

B2 sau riboflavina, este supranumită „motorul vieţii” pentru că nici una dintre celulele care alcătuiesc organismul omului nu poate supravieţui în absenţa ei. Are rol în oxidoreducerea celulară, este benefică pielii, părului, unghiilor, mucoaselor, în acuitatea vizuală. Toate acţiunile care suprasolicită organismul au nevoie de un aport suplimentar de vitamina B2. De asemenea, vitamina B2 are un rol determinant în procesul de fixare a fierului în hemoglobină, în sinteza proteinelor, precum şi în descompunerea lipidelor şi a glucidelor.

B3 favorizează circulaţia cerebrală şi coronariană şi scade tensiunea arterială prin puternica sa acţiune vasodilatatoare, iar vitamina E fiind un antioxidant important pentru o bună funcţionare a organismului, îmbunătăţeşte calitatea pielii, a sistemului vascular şi stabilizează presiunea sanguină.

Iată, deci, cel puţin câteva motive pentru care migdalele ar trebui să nu lipsească din alimentaţie.

Nici la capitolul “minerale”, nu sunt mai prejos migdalele, ele furnizând cantităţi ce trebuie luate în seamă din: mangan 109%, magneziu 68%, cupru 52%, fosfor 48%, calciu 27%, fier 21%, potasiu 21% şi zinc 21%.

Pentru a va bucura de toate beneficiile consumului de migdale se recomandă ca acestea să fie mai întâi hidratate şi apoi consumate. Este indicat să lăsaţi migdalele la hidratat peste noapte, cca. 12 ore.

Migdalele conţin enzime inhibitoare ce le protejează de încolţirea prematură făcându-le, în lipsa hidratării, greu digerabile, înmuierea în apă neutralizând aceste enzime.

Dacă nu sunt hidratate, acidul fitic (substanţă prezentă în mai toate seminţele) nu este neutralizat şi reduce astfel asimilarea calciului, magneziului, fierului, cuprului şi zincului.

Atenţie însă la alergii! Cei care sunt alergici la arahide trebuie să evite consumul de migdale pentru că o treime dintre ei dezvoltă alergie şi la acestea din urmă. În cazul copiilor, pediatrii recomandă introducerea lor în alimentaţie după 1 an, însă în cazul celor cu un istoric de alergii după vârsta de 2 ani.