Arhiva categoriei: Lapte, ouă, carne

Alimente de origine animală

Mmmm… hamburger

Fie că spunem fast-food (mâncarea preparată rapid și care este servită în restaurantele de specialitate), fie junk food (alimentele cu valoare nutritiva mica, care sunt bogate in calorii, grasimi, zahar, sare), inevitabil ne gândim și la hamburger. Și când vorbim de hamburger cred că ne vine în minte un anumit brand (nu o să îi dau numele ca să nu fiu acuzată de orice fel de publicitate).

Dacă la început a fost văzut bine, astăzi hamburgerul a devenit infam, „bucurându-se” de o publicitate negativă agresivă. De ce? Ce are bietul preparat atât de dăunător încât să nu mai vrei să-l mănânci?

Apelez iar la dl. Google pentru a căuta ce conține hamburgerul și, surpriză, găsesc:

Chiflă regular 52g [făină albă de grâu, apă, zahăr, ulei vegetal rafinat nehidrogenat de floarea soarelui, drojdie, sare iodată, agent de tratare a făinii (emulsifianți: stearoil 2-lactilat de sodiu, esteri mono și diacetil-tartrici ai mono și digliceridelor cu acizi grași, făină albă de grâu, agent antiaglomerant: carbonat de calciu, antioxidant: acid ascorbic, enzime), conservant: propionat de calciu. Poate contine semințe de susan], carne vită (tocată și congelată) 44 g (carne vită, condimente pentru grill (Sare Iodată, piper negru măcinat, extract piper negru), ketchup (pastă de tomate-66%, sirop de fructoză-glucoză, oţet, sare, extract de condimente), castraveți murați (castraveţi, apă, sare, oţet, agent de întărire-E509, aromă naturală, conservant-E202), ceapă hidratată, muștar (otet, apă, seminte de muștar-13%, sare, condimente, aromă).

Valori nutriționale:

Calorii

Grăsimi

Glucide

Fibre

Proteine

Sare

Hamburger 106 g

254

8,8 g

30 g

2 g

13 g

1,3 g

Din care Acizi grași saturați

Din care Zaharuri

3,5

6,6 g

Putem observa că în banalul hamburger avem 7 aditivi:

  • suspecți: E282 propionat de calciu cu următoarele reacții adverse posibile diminuarea simtului gustativ, diminuarea simtului olfactiv, poate provoca migrene, E202 sorbat de potasiu care poate provoca alergii.
  • nepericuloși: E481 stearoil 2-lactilat de sodiu, E472e esteri mono și diacetil-tartrici ai mono și digliceridelor cu acizi grași, E170 carbonat de calciu, E300 acid ascorbic, E509 clorură de calciu.

Am rămas surprinsă că nu am regăsit niciun aditiv periculos, dar surpriza se oprește aici. De ce? Pentru că la o analiză mai atentă observăm și alte ingrediente în aparență inofensive: extract de condimente, aromă naturală, condimente, aromă. Să fie toate acestea o altă denumire pentru monoglutamatul de sodiu? Să conțină ele și monoglutamat de sodiu? Nu putem ști.

O altă problemă este carnea de vită. Da, atâta timp cât nu știm ce fel de carne s-a folosit, putând fi foarte bine resturi de carne care „cad” de la procesarea carcasei de vită… Și știm foarte bine filmulețele virale cu carnea tocată folosită la prepararea hamburgerilor!

Cât de periculos este să mănânci hamburger? Habar nu am! Sincer! Cât de periculos este să mănânci carne tocată și pâine din comerț? Sunt mezeluri mult mai nocive decât hamburgerul.

Dăunează el sănătății? În funcție de frecvență aș îndrăzni să spun. Știu, este înfierat peste tot și de toată lumea, dar un hamburger mâncat o dată pe an mi-e greu să cred că ne va scădea durata de viață sau ne va îmbolnăvi incurabil.

Recunosc că îmi place să mănânc o dată pe an un hamburger. Este un soi de tabiet ca la întoarcerea de la mare să oprim și să ne luăm unul cu o porție de cartofi prăjiți și un suc.

Și pentru că am amintit de cartofi și suc, ar trebui să vedem ce conțin și acestea, nu credeți?

Cartofi prăjiți: Cartofi tăiaţi, prăjiţi, congelaţi, ulei vegetal, dextroză, stabilizator: difosfat de sodiu; sare iodată; grăsime pentru prăjit (ulei vegetal, antispumant E900).

Nici cartofii nu duc lipsă de aditivi:

  • suspecți: E450 difosfat de sodiu care poate tulbura echilibrul calciu / fosfat. Consumul excesiv poate tulbura echilibrul calciu / fosfat, ceea ce duce la dureri de cap, greata, varsaturi, deshidratare, diaree, sete, ameteli si confuzie mentala.
  • nepericuloși: E900 dimetil polisiloxan.

Calorii

Grăsimi

Glucide

Fibre

Proteine

Sare

Cartofi prăjiți 114 g

341

16,5 g

42 g

4,1 g

3,8 g

0,7 g

Din care Acizi grași saturați

Din care Zaharuri

1,5

0,4 g

Coca Cola: apă, zahar, dioxid de carbon, colorant caramel E150d, acidifiant acid fosforic, arome naturale inclusiv cafeina.

E150d caramel sulfit de amoniu are ca reacții adverse:

  • Reduce absorbția vitaminelor
  • Poate provoca hiperactivitate
  • Poate avea efecte negative asupra genelor, creșterii, intestinelor și rinichilor.

E338 sau acidul fosforic în doze mari încetinește asimilarea calciului (mărind riscul de osteoporoză), magneziului și fierului.

Calorii

Glucide

Coca cola 400 ml

168

42 g

Din care Zaharuri

42 g

Buun, am terminat masa… Știu, să-mi fie de bine! Clar îmi e, cel putin papilelor mele gustative le e și creierului, așa…, un pic…

Analizând mai atent mâncarea, descopăr de fapt că am păpat 763 calorii goale, lipsite de valoare nutritivă, cam multe glucide și grăsimi. Cam mult pentru o masă, iar dacă genul acesta de masă devine o regularitate, ei bine, vă imaginați și voi!

P.S. Informațiile nutriționale sunt culese de aici.

Carnea (nu) trebuie să lipsească?

Cârnați, mici, sarmale, chiftele, friptură la grătar, acestea sunt mâncărurile care ne vin în minte când ne gândim la carne. Pe de altă parte când spunem carne ne gândim inevitabil și la cuvântul proteină pentru ca mai apoi să trecem la aminoacizi, cărămizile din care sunt construite proteinele. Din acest punct de vedere carnea conține cantități mari din toți aminoacizii esențiali ceea ce o face importantă pentru alimentație.

Dacă multă vreme carnea a fost un soi de zeitate a regimului alimentar sănătos, în ultima vreme a ajuns să fie paria alimentelor și tocmai asupra acestui lucru mă voi opri și eu.

Hulită și arătată cu degetul ca fiind responsabilă pentru diferite afecțiuni, carnea este acuzată printre altele și de toxicitate și de cancer.

Carnea și toxicitatea.

carne cu hormoniEste carnea toxică? Să vedem: în zilele noastre animalele/păsările sunt crescute (din diverse motive de natură financiară, dar nu numai) intensiv (spații mici, lumină puțină sau deloc în cazul păsărilor etc.), în condiții sanitare cel puțin discutabile, hrănite cu concentrate, administrându-le diverse antibiotice și medicamente, înmulțite selectiv etc. În aceste condiții carnea provenită de la ele nu mai este sursa de hrană care a dus la apariția și dezvoltarea lui homo sapiens și, da, cred ce putem afirma că aceasta este toxică.

Carnea și e-urile.

Pentru a fi apreciată de noi, consumatorii, carnea trebuie conservată și prezentată într-o formă cât mai atrăgătoare, iar gustul trebuie să ne determine să o cumpărăm iar și iar. Conservarea se făcea în mod tradițional cu ajutorul sării, uscării și afumării. Astăzi se face cu ajutorul conservanților, aditivi alimentari majoritatea dintre ei fiind considerați periculoși.

Forma atrăgătoare este realizată tot cu ajutorul aditivilor de tipul antioxidanților sau coloranților (carminul este cel mai des întâlnit) la care se adaugă diverse substanțe care să îi confere și o textură perfectă.

Însă peste toate acestea tronează gustul. Dacă gustul nu este bun, degeaba arată bine că a doua oară nu îl mai cumpărăm. Gustul produselor din carne este „ajustat” cu sprijinul celebrului monoglutamat de sodiu. MGS, pe lângă multiplele probleme pe care le provoacă, nu face decât să vândă o iluzie a gustului, să dea dependentă, să păcălească creierul în asemenea mod încât noi să trăim cu impresia că acel aliment este cel mai bun mâncat vreodată. Cu alte cuvinte monoglutamatul este magicianul care vinde o iluzie, iluzia gustului bun.

În aceste condiții carnea procesată ar trebui să lipsească cu desăvârșire din alimentația noastră sau, cel puțin, să o evităm pe cât posibil.

Carnea și cancerul.

Diferite studii efectuate în diverse țări au arătat că cei care consumă carne des sunt mai predispuși apariției cancerului, printre care cel de colon, de sân sau pancreas de exemplu. Aceste studii nu mi se par deloc surprinzătoare având în vedere ce scriam mai sus când am vorbit despre carne și toxicitate. Probabil numărul bolnavilor de cancer va crește atâta timp cât carnea pe care o mâncăm provine de la animale crescute intensiv și atâta timp cât aditivii vor face parte din alimentația curentă. Dacă pe lângă cancer mai adaugăm și lista bolilor asociate consumului ridicat de carne, lucrurile nu sunt deloc încurajatoare.

Este vina cărnii ca substanță? Nu cred. Cred că mai degrabă este rezultatul societății în care trăim, a oportunismului marilor crescători de animale, a indiferenței și incapacității autorităților de a lua măsuri pe termen mediu și lung. Și mai cred că este un pic și vina noastră că ne complacem în această situație, că nu luăm atitudine față de cei care ne servesc zi de zi otravă cu bună știință.

A fost omul construit să mănânce carne?

Un fragment de craniu descoperit în Tanzania arată că strămoșii noștri vechi mâncau carne de cel puțin 1,5 milioane de ani.

Charles Musiba, profesor asociat de antropologie la Universitatea din Colorado din SUA care a ajutat la descoperire, a declarat: „Consumul de carne a fost întotdeauna considerat unul dintre lucrurile care ne-au făcut oameni, alături de proteină care a contribuit la creșterea creierul nostru. Munca noastră arată că în urmă cu 1,5 milioane ani nu am fost mâncători de carne oportuniști, am fost vânători și mâncători activi de carne.”

„Știu că acest lucru va suna groaznic pentru vegetarieni, dar carnea ne-a făcut oameni”, a declarat cercetătorul Manuel Domínguez-Rodrigo, un arheolog de la Universitatea Complutense din Madrid.

homo erectusAvem colonul scurt, intestinul subțire lung și o mulțime de acid clorhidric în stomac pentru ajuta la descompunerea proteinelor animale. Lungimea diferitelor părți ale sistemului nostru digestiv este undeva la mijloc între carnivore și erbivore, indicând faptul că oamenii sunt „concepuți” pentru a fi omnivori.

Concluzie.

Carnea a fost și va face parte, probabil, multă vreme din alimentația noastră. A încerca să renegăm condiția noastră de „omnivori” este prea mult din punctul meu de vedere.

Putem acuza consumul de carne (indiferent că ne referim la ea ca atare sau la derivatele din carne) de multe afecțiuni și cred că acest consum are un rol important în producerea lor, dar nu pentru că este ceva în neregulă cu alimentul ca și concept, ci, mai degrabă, se datorează acestei industrii care furnizează produse îndoielnice. Cu alte cuvine o carne „curată” poate fi un aliment la fel de sănătos ca oricare altul și ar trebui consumată. Produsele rafinate, prelucrate, industrializate sunt cele care ne îmbolnăvesc încet și sigur.

Da, ne-ar fi mai bine fără carnea și mezelurile care se găsesc pe rafturile supermarketurilor, dar, repet, nu pentru ca a fost dintotdeauna dăunătoare sănătății, ci pentru că ceea ce se vinde este adevărata sursă de otravă!

Tot ce-i mai gustos din carne!

De mult mi-am propus să scriu despre tot ce-i mai gustos din carne. Da, aţi citit bine! Stiu că seamana izbitor cu o reclamă difuzată la TV şi nu o să neg că reclama cu pricina m-a determinat şi să scriu. Oare ce este mai gustos din carne? Şi câtă carne au acei crenvurşti pe care se bat mesenii?

Pentru că am uitat de fiecare dată când am fost la cumpărături să citesc eticheta lor (nu sunt o consumatoare fidelă de crenvurşti), am apelat la dl. Google care nu m-a dezamăgit nici de data aceasta. Iată ce conţine un sortiment de crenvurşti cu piept de pui: piept de pui (37%), slănină, apă, proteină din lapte (cazeinat de sodiu), sare, stabilizator (difosfat de sodiu), condimente, zaharuri, antioxidanţi (acid ascorbic, ascorbat de sodiu), conservant (nitrit de sodiu), potenţiator de aromă (glutamat monosodic), colorant (carmin).

Revin cu întrebarea: ce e mai gustos din carne? Mai gustoase ca alea 37 procente de piept de pui trebuie să fie restul de 63 de procente (că, deh, 63>37), altfel nu se poate vorbi de ce e mai gustos din carne că nu prea au carne! Neştiind exact care sunt proporţiile din celelalte ingrediente, o să fac un mic exerciţiu de estimare: presupunând că toţi aditivii şi sarea însumează 10 procente, rezultă că 53% din cantitatea de produs reprezintă de fapt slănină, apă şi cazeinat de sodiu.

Dacă ne-am lamurit cu carnea sau, mai bine spus, cu lipsa ei (nu vă lăsaţi păcăliţi de faptul că primul ingredient trecut este carnea, deci, teoretic, cel mai însemnat cantitativ, ea este minoritară comparativ cu restul ingredientelor), mai trebuie să ne lămurim dacă se pune carne macră sau dezosată mecanic, diferenţa fiind uriaşă. Produsele alimentare pe bază de carne dezosată mecanic conţin piele, tendoane şi chiar oase măcinate fin. Dar să vedem totuşi ce mâncăm atât de gustos pe lângă uriaşele 37 de procente de „pieptuţ de puiuţ”:

  • slănină. Aceasta este o sursă de grăsimi.
  • apă. Teoretic inofensivă, practic trage la cântar.
  • proteină din lapte (cazeinat de sodiu). Este una din substanţele care ascund celebrul monoglutamat de sodiu. După unii cazeinatul de sodiu conţine 17% MSG.
  • sare.
  • difosfat de sodiu. Sau E 450 poate tulbura echilibrul calciu / fosfat ceea ce duce la dureri de cap, greaţă, vărsături, deshidratare, diaree, sete, ameţeli şi confuzie mentală.
  • condimente. Nu se stie care sunt alea, dar pot fi o denumire ascunsă pentru MSG.
  • zaharuri. Altă sursa de calorii.
  • acid ascorbic. Nu este un aditiv considerat periculos.
  • ascorbat de sodiu. Nu este un aditiv considerat periculos.
  • nitrit de sodiu. Toţi nitraţii şi nitriţii pot forma în anumite condiţii nitrozamine asociate cu creşterea riscului de cancer. Nitraţii formează compuşi stabili cu hemoglobina, methemoglobina reducând capacitatea acesteia de a transporta oxigenul. Mai multe informaţii găsiţi folosind aplicaţia Info E-uri.
  • glutamat monosodic. Studiile au evidenţiat un potential neurotoxic al glutamaţilor asupra copiilor şi chiar asupra adulţilor, deoarece glutamatul (ca şi aspartatul din Aspartam) este un neurotransmiţător. Poate declanşa maladiile Huntington, Alzheimer, Parkinson. Mai multe informaţii găsiţi folosind aplicaţia Info E-uri.
  • carmin. Carminul este un colorant produs din pulberea obţinută prin zdrobirea femelei unei insecte numite: coşenilă (coccus cacti) originară din Mexic sau din ouăle (gogoşi de coşenilă) acesteia. Se mai obţine şi din planta numită carmâz (phytolacca decandra). Mai multe informaţii găsiţi folosind aplicaţia Info E-uri.

În concluzie tot ce-i mai gustos din carne este monoglutamatul de sodiu, că de aceea se introduce ca să fie carnea mai „gustoasă”. Putem observa, pe lângă sursa efectivă de MSG, încă 2 potenţiale surse ascunse de monoglutamat. Din 6 aditivi folosiţi trei sunt catalogaţi drept periculoşi, unul este suspect, iar 2 sunt inofensivi.

Laptele, otravă modernă?

Bătrânul lapte a devenit, în ultima vreme, un aliment atât de controversat şi subiect de sine stătător în mediul online (site-uri de genul notmilk.com), încât intră în concurenţă directă pentru primul loc cu mult blamata carne. Revenind la vacile noastre, nu am considerat niciodata laptele vreun aliment miraculos, însă avalanşa de articole anti-lapte mi-a stârnit curiozitatea.

Am încercat să spicuiesc câteva idei mai des întâlnite şi pe care să le comentez aici pentru voi. Nu am să intru în detalii ştiinţifice pentru că nu sunt specializarea mea, ci voi încerca să fac o analiză la limita bunului simţ coroborând informaţii din diverse surse.

Să începem!

1. Dintre toate mamiferele, doar oamenii consumă laptele altui animal.

Corect! Suntem singura specie care face acest lucru, însă e drept şi că suntem singura specie care ţine alte specii pe lângă ea pentru a se hrăni cu ele! Aţi văzut vreun grup de lei crescând antilope gnu ca să aibă o gustărică pentru mai târziu (eventual nişte lapte pentru pui)? Pe de altă parte vedem destul de des situaţii de genul: o pisică suge lapte de la o căţea, alta a adoptat 2 pui de ligru, o pisică alăptează un pui de veveriţă şi exemplele ar putea continua. Ideea este clară de ce animalele beau laptele matern şi nu alt lapte, nu voi mai insista pe acest subiect.

2. Laptele de vacă nu este pur.

Corect din nou, cu o precizare aş spune eu. În primul rând nu este vina laptelui, în al doilea rând nimic din ziua de astăzi nu mai este „pur”: carnea este plină de antibiotice, hormoni de creştere, reziduuri din hrana administrată, vegetalele conţin pesticide, metale grele, aşa că nici laptele nu face excepţie. Oare aerul pe care îl respirăm o mai fi pur? Cine mai crede că mâncarea din ziua de astăzi este la fel ca cea de acum 500 de ani a trăit pe altă planetă. Ar fi ideal să ne putem hrăni cu alimente cât mai apropiate de cele ale strămoşilor noştri, dar, din păcate, suntem 7 miliarde lucrul acesta fiind aproape imposibil. Să nu uităm că atmosfera şi solul sunt contaminate, valabil şi pentru apă. Deci nu căutaţi puritate în lapte decât dacă provine de la vaca proprie crescută ca pe vremea strămoşilor.

3. Cel puţin jumătate dintre adulţii de pe pământ au intoleranţă la lactoză.

Nu ştiu dacă procentul este corect, însă este drept că mulţi oameni de pe acest pământ nu pot consuma acest aliment. Acest aspect se pare ca i-a intrigat şi pe oamenii de ştiinţă care, în urma cercetărilor făcute, au descoperit o genă responsabilă cu tolerarea lactozei, genă care este prezentă doar la rasa caucaziană. De ce doar rasa caucaziană? Pentru că se pare, potrivit lor, că rasa caucaziană l-a consumat din vremuri imemorabile, iar mama natură a intervenit dând naştere acestei gene (o mutaţie de altfel).

4. În spatele beneficiilor consumului de lapte stă o industrie care minte deliberat.

În spatele vânzării oricărui produs stă o industrie care are tot interesul ca marfa să se vânda, nu numai în spatele industriei produselor lactate. Toţi detergenţii scot 99,9% din cele mai frecvente pete, săpunurile antibacteriene omoară 99,9% din germeni, laptele te face mare şi sănătos, soia este cea mai bună sursă de proteină. Am adus în discuţie soia pentru că îmi amintesc de un reportaj la televizor în care se spunea că o mare cantitate importată parca din America de Sud depăşea de nu ştiu câte ori cantitatea maximă admisă de pesticide şi metale grele. Imaginaţi-vă că intervine „industria vegetariană” şi vă îndeamnă să înlocuiţi carnea cu această soia, iar voi îi urmaţi îndemnul. Mai mancaţi sănătos? Mai este soia alimentul ideal?

Iar motivele pentru care nu trebuie să consumăm lapte continuă. Eu însă mă voi opri aici.

Omul modern a apărut acum cca. 200.000 de ani în urmă, iar vaca se pare că a fost domesticită cu 10.500 de ani în urmă. De la apariţia omului modern şi până în prezent alimentaţia se pare că a variat mai mult în proporţii, decât în tipuri de alimente. Omul preistoric se pare că mânca atât vegetale, cât şi carne (atunci când o prindea). Dacă acum 10 mii de ani a domesticit vaca, probabil că tot de atunci îi consumă şi laptele. Dacă era laptele atât de nociv, ajungeam noi astăzi 7 miliarde? Nu ar fi trebuit să ne omoare laptele încet, dar sigur?

Este laptele otrava zilelor noastre? Nu mai mult decât alte alimente având în vedere că astăzi se face o agricultură intensivă. Ne bazăm pe hormoni de creştere, gene modificate, tot felul de substanţe chimice, poluăm „la greu”. NU mai există aliment sigur. Nu putem decat să alegem dintre 2 rele răul cel mai mic.

Albuş vs. gălbenus

Care este mai bun: albuşul sau gălbenusul de ou? Depinde! Şi totuşi?

Mulţi oameni (specialişti sau profani) recomandă consumul albuşului, acesta fiind bogat în proteine… şi cam atât aş adăuga eu. Albuşul (crud), cca 33 g, conţine 4g proteine adică 8% din DZR unde regăsim toţi aminoacizii esenţiali şi ceva minerale şi vitamine, nu foarte multe şi în procente modeste (seleniu 9% şi B2 9% cele mai mari de altfel, magneziu potasiu, sodiu şi B5). Ceea ce este important, pe lângă conţinutul de proteine, este faptul că nu conţine deloc colesterol. Pe de altă parte albuşul declanşează mai multe reacţii alergice decât gălbenuşul.

Gălbenuşul (crud) în schimb conţine mult mai multe vitamine şi minerale, conţine în plus omega 3 şi omega 6. Deşi diferenţa de proteine este mică, într-un gălbenuş (17 g) găsind 3g proteine şi, din nou, toţi aminoacizii esenţiali, spre deosebire de albuş gălbenuşul conţine şi colesterol (210 mg din 300 mg cât ar trebui să consumăm zilnic) şi 5 g de grăsimi din care 2 g sunt saturate.

Cu avantajele şi dezavantajele fiecăruia, din lupta albuşului cu gălbenuşul pentru supremaţia nutritivă părerea mea e că va câştiga… oul… ca întreg, ca parte dintr-o alimentaţie diversificată. Atâta timp cât nu se fac abuzuri (unii recomandă de exemplu 3 ouă pe săptămână) şi dacă încercăm să consumăm “ouă de ţară”, adică acele ouă provenite de la “găinile alergate” şi care mănâncă ce a lăsat natura, nu concentrate, de ce nu ar fi oul un aliment la fel de important în alimentaţie?

Ouăle – beneficii vs. mituri

Am tot citit despre comparaţia oului de prepeliţă cu oul de găină, cât de “bazat” (ca să folosesc un termen “academic”) este primul faţă de cel de al doilea. Şi, cum am promis în articolul despre ouăle de prepeliţă că voi reveni asupra acestei lupte pentru supremaţie nutritivă, iată că mă ţin de promisiune şi am să le compar.

Iar ca treaba să fie completă o să compar nu numai oul de prepeliţă cu cel de găină, ci şi cu cel de raţă, curcă şi gâscă.

Înainte de a ne apuca de treabă (eu de scris şi voi de citit) să stabilim cadrul experimentului: se va folosi ca unitate de comparaţie suta de grame şi se vor compara alimentele crude (nu am date pentru oul de prepeliţă preparat termic). Acestea fiind spuse, e timpul să mai distrugem nişte mituri!

Oul de prepeliţă vs. oul de găină:

  1. “grăsimi de 3 ori mai puţine”. Inutil de comentat, vedeţi tabelul de mai jos, cifrele sunt scoase din… pălărie?
  2. “La conținutul de minerale şi vitamine, comparaţiile nu-şi au rostul: de 6 ori mai multă vitamina B1; de 5 ori mai mult fosfor; de 5 ori mai mult fier; de 15 ori mai multă vitamina B2.” Dar comentariile îşi au rostul: este suficient să ne uităm la procentul din DZR ca să ne dăm seama că nu se poate!
  3. “Ouăle de prepeliţă le-ar putea înlocui cu uşurinţă pe cele de găină pentru că ele conţin de opt ori mai mult fier, de cinci ori mai mult fosfor, de şase ori mai multă vitamina B1 şi de 15 ori mai multă vitamina B12.” Mda, cineva trebuie să repete clasele primare sau să-şi schimbe sursa de informare.
  4. “Mai mult decât atât, ouăle de prepeliţă conţin 13 % proteine de calitate superioară faţă de cele de găină (…)”. Să ne înţelegem 100 grame de ouă de prepeliţă conţin 13 grame de proteine, nu 13%, faţă de 11 grame cât conţin 100 de grame de ouă de găină. Nu am înţeles partea cu calitatea superioară a proteinei din oul de prepeliţă. Adică în oul de găină nu găsim proteine superioare???
  5.  “Valoarea nutritivă a oului de prepeliţă este de trei până la patru ori mai mare decât a oului de găină. De exemplu, oul de prepeliţă conţine 13 la sută proteine, comparativ cu 11 la sută în oul de găină, 140 la sută vitamina B1, comparativ cu doar 50 la sută în oul de găină şi de cinci ori mai mult fier şi potasiu.” Partea cu 13% am explicat-o mai sus, dar 140% vitamina B1??? Wow, după care DZR?

Oul de raţă:

  1. “Oul de raţă crud oferă 158% vitamina B12, 26% vitamina B5, 22% vitamina B2, 15% vitamina A, 14% vitamina B9 (Acid Folic) şi 10% vitamina B6”. După care valori şi la ce greutate a oului s-a stabilit procentul de 158% vitamina B12? În 100 grame de ou crud de raţă găsim 5,4 mcg (micrograme) de B12, la un DZR de 6 mcg de B12 rezultă 90% din DZR.
  2. “Sunt foarte bogate în proteine, chiar mai bogate decat cele de găină. Conţin calciu şi potasiu, dar şi minerale rare pe care oul de găină nu le conţine.” 100 grame ouă de raţă au cu 2 grame în plus proteine faţă de aceeaşi cantitate de ouă de găină, deci sunt “chiar mai bogate”, însă mineralele sunt aceleaşi doar proporţia diferă.

Oul de gâscă:

  1. “Un ou de gâscă face cât trei ouă de găină. Sunt foarte bune la gust, sunt bogate în grăsimi sănătoase şi merita introduse in alimentaţie pentru mineralele şi vitaminele pe care le conţin. Sunt o excelentă sursă de vitamina D şi de vitamine din grupul B.” Un ou de gâscă poate face la preţ cât 3 ouă de găină şi la greutate, dar să nu comparăm mere cu pere că la aceeaşi greutate în multe cazuri valorile sunt apropiate. “O excelentă sursă de vitamina D” este oul de găină că cel de gâscă nu o conţine.

Încă o dată internetul este o “sursă excelentă” de articole prost documentate, exagerate, luate cu copy/paste că doar e la modă. Multe site-uri au şi buton “share” ca să le trimitem şi prietenilor articolul în speranţa că le facem un bine. În realitate nu facem atlceva decât să propagăm “surse excelente” de… îmi tot vine în minte un cuvânt enlezesc, “bullshit” (o minciună sfruntată, un neadevăr parfumat, o eroare evidentă – traducere din engleză conform definiţiei date de www.urbandictionary.com).

Deşi pe unele site-uri am găsit ca şi sursă de informare Serviciul de Cercetare Agricolă, Statele Unite Departamentul de Agricultură (Agricultural Research Service, United States Department of Agriculture ), când s-a stabilit doza zilnică recomandată rezultatul a fost diferit faţă de ce am calculat eu.

Ou prepeliţă Ou găină Ou raţă Ou curcă Ou gâscă
Calorii 8% 7% 7% 9% 9%
Grăsimi 17% 15% 21% 18% 20%
– din care saturate 18% 15% 18% 18% 18%
Colesterol 281% 141% 295% 311% 284%
Proteine 26% 22% 26% 28% 28%

Vitamine

A 11% 10% 13% 11% 13%
D ~ 9% ~ ~ ~
E 5% 5% 7% ~ 6%
B1 9% 5% 20% 7% 10%
B2 46% 28% 24% 28% 22%
B3 1% 0% 1% 0% 1%
B6 8% 7% 13% 7% 12%
B9 16% 12% 20% 18% 19%
B12 26% 22% 90% 28% 85%
B5 18% 14% 19% 19% 18%

Minerale

Calciu 6% 5% 4% 10% 6%
Fier 20% 10% 21% 23% 20%
Magneziu 3% 3% 4% 3% 4%
Fosfor 23% 19% 22% 17% 21%
Potasiu 4% 4% 6% 4% 6%
Sodiu 6% 6% 6% 6% 6%
Zinc 10% 7% 9% 11% 9%
Cupru 3% 5% 3% 3% 3%
Mangan 2% 2% 2% 22% 2%
Seleniu 46% 45% 52% 49% 53%

 

Ouăle de prepeliţă, un deliciu mare într-un ambalaj mic

De ceva vreme am început să consumăm şi ouă de prepeliţă şi, cum sunt mulţi care le recomandă în locul celor de găină, asta mi-a trezit interesul în a afla mai multe.

Se spune că ouăle de prepeliţă nu au contraindicaţii, ci doar beneficii, astfel că le putem mânca liniştiţi. Unul din marele avantaje pe care le au ouăle de prepeliţă este că acestea nu provoacă alergii, drept pentru care pot fi mâncate şi de cei mici (înainte de a introduce oul de prepeliţă în alimentaţia copilului vostru este bine să consultaţi medicul pediatru). Ba mai mult, sunt oameni care le consumă tocmai pentru a se trata de alergii (?!).

Un alt mare avantaj este, după unii, acela că nu există riscul infecţiei cu salmonella în cazul consumului de ouă de prepeliţă nepreparate termic. Acesta este un aspect discutabil, doctorii nerecomandând consumul de ouă crude, fie ele de prepeliţă.

Alteori s-au evidenţiat beneficiile ouălor de prepeliță în sensul că acestea au anumite proprietăți în a trata boli diverse: pancreatită, gastrită, ulcerul gastric și alte boli gastro-intestinale. Ouăle de prepeliţă pot normalizarea tensiunea arterială, pot creşte nivelul hemoglobinei, curăţă sângele. Ouăle de prepeliţă sunt ideale în timpul perioadei de recuperare după diverse boli, în special după infarctul miocardic, intervenţii chirurgicale și în timpul dietelor medicale.

Alţii spun că ar avea un impact benefic asupra IQ-ului şi a sistemului nervos, că ar stimula creşterea şi rata metabolismului. Iar lista continuă.

Dacă oul de prepeliţă este un panaceu sau nu, rămâne de văzut şi nu voi fi eu cea care va da verdictul. Până la urmă pentru asta se fac cercetări, mai rămăne doar să găsim acea sursă de încredere în culegerea informaţiilor.

Ce pot spune este că 10 ouă crude aduc un aport important de vitamina B2, aproape jumătate din DZR. Nu este de neglijat nici aportul de fier şi să nu uităm că este vorba de fier heminic (este cel mai bine absorbit de organism), dar mai multe informaţii găsiţi aici.

Cât de bine este să mâncăm 10 ouă la o masă?! Probabil că nu este foarte indicat, dar, dacă ne raportăm la oul de găină, 10 ouă de prepeliţă echivalează ca şi greutate cu 2 ouă mari de găină.

Curioşi de conţinut? Eu am calculat pentru 10 ouă crude pentru că nu am găsit valori pentru cele gătite, deci luaţi în calcul că prin preparare termică valorile se mai reduc.

10 ouă (crude)*

Calorii 158 kcal – 8%

Grăsimi – 17%

Proteine – 26%

Vitamine* Minerale*
Vit. A – 11% Calciu – 6%
Vit. E – 5% Fier – 20%
Vit. B1 – 9% Magneziu – 3%
Vit. B2 – 46% Fosfor – 23%
Vit. B3 – 1% Potasiu – 4%
Vit. B6 – 8% Cupru – 3%
Vit. B9 – 16% Mangan – 2%
B12 – 26% Zinc – 10%
Vit. B5 – 18% Seleniu – 46%

 

* procent din DZR

Şi pentru că am tot citit de comparaţii cu oul de găină, am să revin cu un articol pe această temă.