Arhiva categoriei: Aditivi alimentari

Totul despre aditivii alimentari

Mmmm… hamburger

Fie că spunem fast-food (mâncarea preparată rapid și care este servită în restaurantele de specialitate), fie junk food (alimentele cu valoare nutritiva mica, care sunt bogate in calorii, grasimi, zahar, sare), inevitabil ne gândim și la hamburger. Și când vorbim de hamburger cred că ne vine în minte un anumit brand (nu o să îi dau numele ca să nu fiu acuzată de orice fel de publicitate).

Dacă la început a fost văzut bine, astăzi hamburgerul a devenit infam, „bucurându-se” de o publicitate negativă agresivă. De ce? Ce are bietul preparat atât de dăunător încât să nu mai vrei să-l mănânci?

Apelez iar la dl. Google pentru a căuta ce conține hamburgerul și, surpriză, găsesc:

Chiflă regular 52g [făină albă de grâu, apă, zahăr, ulei vegetal rafinat nehidrogenat de floarea soarelui, drojdie, sare iodată, agent de tratare a făinii (emulsifianți: stearoil 2-lactilat de sodiu, esteri mono și diacetil-tartrici ai mono și digliceridelor cu acizi grași, făină albă de grâu, agent antiaglomerant: carbonat de calciu, antioxidant: acid ascorbic, enzime), conservant: propionat de calciu. Poate contine semințe de susan], carne vită (tocată și congelată) 44 g (carne vită, condimente pentru grill (Sare Iodată, piper negru măcinat, extract piper negru), ketchup (pastă de tomate-66%, sirop de fructoză-glucoză, oţet, sare, extract de condimente), castraveți murați (castraveţi, apă, sare, oţet, agent de întărire-E509, aromă naturală, conservant-E202), ceapă hidratată, muștar (otet, apă, seminte de muștar-13%, sare, condimente, aromă).

Valori nutriționale:

Calorii

Grăsimi

Glucide

Fibre

Proteine

Sare

Hamburger 106 g

254

8,8 g

30 g

2 g

13 g

1,3 g

Din care Acizi grași saturați

Din care Zaharuri

3,5

6,6 g

Putem observa că în banalul hamburger avem 7 aditivi:

  • suspecți: E282 propionat de calciu cu următoarele reacții adverse posibile diminuarea simtului gustativ, diminuarea simtului olfactiv, poate provoca migrene, E202 sorbat de potasiu care poate provoca alergii.
  • nepericuloși: E481 stearoil 2-lactilat de sodiu, E472e esteri mono și diacetil-tartrici ai mono și digliceridelor cu acizi grași, E170 carbonat de calciu, E300 acid ascorbic, E509 clorură de calciu.

Am rămas surprinsă că nu am regăsit niciun aditiv periculos, dar surpriza se oprește aici. De ce? Pentru că la o analiză mai atentă observăm și alte ingrediente în aparență inofensive: extract de condimente, aromă naturală, condimente, aromă. Să fie toate acestea o altă denumire pentru monoglutamatul de sodiu? Să conțină ele și monoglutamat de sodiu? Nu putem ști.

O altă problemă este carnea de vită. Da, atâta timp cât nu știm ce fel de carne s-a folosit, putând fi foarte bine resturi de carne care „cad” de la procesarea carcasei de vită… Și știm foarte bine filmulețele virale cu carnea tocată folosită la prepararea hamburgerilor!

Cât de periculos este să mănânci hamburger? Habar nu am! Sincer! Cât de periculos este să mănânci carne tocată și pâine din comerț? Sunt mezeluri mult mai nocive decât hamburgerul.

Dăunează el sănătății? În funcție de frecvență aș îndrăzni să spun. Știu, este înfierat peste tot și de toată lumea, dar un hamburger mâncat o dată pe an mi-e greu să cred că ne va scădea durata de viață sau ne va îmbolnăvi incurabil.

Recunosc că îmi place să mănânc o dată pe an un hamburger. Este un soi de tabiet ca la întoarcerea de la mare să oprim și să ne luăm unul cu o porție de cartofi prăjiți și un suc.

Și pentru că am amintit de cartofi și suc, ar trebui să vedem ce conțin și acestea, nu credeți?

Cartofi prăjiți: Cartofi tăiaţi, prăjiţi, congelaţi, ulei vegetal, dextroză, stabilizator: difosfat de sodiu; sare iodată; grăsime pentru prăjit (ulei vegetal, antispumant E900).

Nici cartofii nu duc lipsă de aditivi:

  • suspecți: E450 difosfat de sodiu care poate tulbura echilibrul calciu / fosfat. Consumul excesiv poate tulbura echilibrul calciu / fosfat, ceea ce duce la dureri de cap, greata, varsaturi, deshidratare, diaree, sete, ameteli si confuzie mentala.
  • nepericuloși: E900 dimetil polisiloxan.

Calorii

Grăsimi

Glucide

Fibre

Proteine

Sare

Cartofi prăjiți 114 g

341

16,5 g

42 g

4,1 g

3,8 g

0,7 g

Din care Acizi grași saturați

Din care Zaharuri

1,5

0,4 g

Coca Cola: apă, zahar, dioxid de carbon, colorant caramel E150d, acidifiant acid fosforic, arome naturale inclusiv cafeina.

E150d caramel sulfit de amoniu are ca reacții adverse:

  • Reduce absorbția vitaminelor
  • Poate provoca hiperactivitate
  • Poate avea efecte negative asupra genelor, creșterii, intestinelor și rinichilor.

E338 sau acidul fosforic în doze mari încetinește asimilarea calciului (mărind riscul de osteoporoză), magneziului și fierului.

Calorii

Glucide

Coca cola 400 ml

168

42 g

Din care Zaharuri

42 g

Buun, am terminat masa… Știu, să-mi fie de bine! Clar îmi e, cel putin papilelor mele gustative le e și creierului, așa…, un pic…

Analizând mai atent mâncarea, descopăr de fapt că am păpat 763 calorii goale, lipsite de valoare nutritivă, cam multe glucide și grăsimi. Cam mult pentru o masă, iar dacă genul acesta de masă devine o regularitate, ei bine, vă imaginați și voi!

P.S. Informațiile nutriționale sunt culese de aici.

Carnea (nu) trebuie să lipsească?

Cârnați, mici, sarmale, chiftele, friptură la grătar, acestea sunt mâncărurile care ne vin în minte când ne gândim la carne. Pe de altă parte când spunem carne ne gândim inevitabil și la cuvântul proteină pentru ca mai apoi să trecem la aminoacizi, cărămizile din care sunt construite proteinele. Din acest punct de vedere carnea conține cantități mari din toți aminoacizii esențiali ceea ce o face importantă pentru alimentație.

Dacă multă vreme carnea a fost un soi de zeitate a regimului alimentar sănătos, în ultima vreme a ajuns să fie paria alimentelor și tocmai asupra acestui lucru mă voi opri și eu.

Hulită și arătată cu degetul ca fiind responsabilă pentru diferite afecțiuni, carnea este acuzată printre altele și de toxicitate și de cancer.

Carnea și toxicitatea.

carne cu hormoniEste carnea toxică? Să vedem: în zilele noastre animalele/păsările sunt crescute (din diverse motive de natură financiară, dar nu numai) intensiv (spații mici, lumină puțină sau deloc în cazul păsărilor etc.), în condiții sanitare cel puțin discutabile, hrănite cu concentrate, administrându-le diverse antibiotice și medicamente, înmulțite selectiv etc. În aceste condiții carnea provenită de la ele nu mai este sursa de hrană care a dus la apariția și dezvoltarea lui homo sapiens și, da, cred ce putem afirma că aceasta este toxică.

Carnea și e-urile.

Pentru a fi apreciată de noi, consumatorii, carnea trebuie conservată și prezentată într-o formă cât mai atrăgătoare, iar gustul trebuie să ne determine să o cumpărăm iar și iar. Conservarea se făcea în mod tradițional cu ajutorul sării, uscării și afumării. Astăzi se face cu ajutorul conservanților, aditivi alimentari majoritatea dintre ei fiind considerați periculoși.

Forma atrăgătoare este realizată tot cu ajutorul aditivilor de tipul antioxidanților sau coloranților (carminul este cel mai des întâlnit) la care se adaugă diverse substanțe care să îi confere și o textură perfectă.

Însă peste toate acestea tronează gustul. Dacă gustul nu este bun, degeaba arată bine că a doua oară nu îl mai cumpărăm. Gustul produselor din carne este „ajustat” cu sprijinul celebrului monoglutamat de sodiu. MGS, pe lângă multiplele probleme pe care le provoacă, nu face decât să vândă o iluzie a gustului, să dea dependentă, să păcălească creierul în asemenea mod încât noi să trăim cu impresia că acel aliment este cel mai bun mâncat vreodată. Cu alte cuvinte monoglutamatul este magicianul care vinde o iluzie, iluzia gustului bun.

În aceste condiții carnea procesată ar trebui să lipsească cu desăvârșire din alimentația noastră sau, cel puțin, să o evităm pe cât posibil.

Carnea și cancerul.

Diferite studii efectuate în diverse țări au arătat că cei care consumă carne des sunt mai predispuși apariției cancerului, printre care cel de colon, de sân sau pancreas de exemplu. Aceste studii nu mi se par deloc surprinzătoare având în vedere ce scriam mai sus când am vorbit despre carne și toxicitate. Probabil numărul bolnavilor de cancer va crește atâta timp cât carnea pe care o mâncăm provine de la animale crescute intensiv și atâta timp cât aditivii vor face parte din alimentația curentă. Dacă pe lângă cancer mai adaugăm și lista bolilor asociate consumului ridicat de carne, lucrurile nu sunt deloc încurajatoare.

Este vina cărnii ca substanță? Nu cred. Cred că mai degrabă este rezultatul societății în care trăim, a oportunismului marilor crescători de animale, a indiferenței și incapacității autorităților de a lua măsuri pe termen mediu și lung. Și mai cred că este un pic și vina noastră că ne complacem în această situație, că nu luăm atitudine față de cei care ne servesc zi de zi otravă cu bună știință.

A fost omul construit să mănânce carne?

Un fragment de craniu descoperit în Tanzania arată că strămoșii noștri vechi mâncau carne de cel puțin 1,5 milioane de ani.

Charles Musiba, profesor asociat de antropologie la Universitatea din Colorado din SUA care a ajutat la descoperire, a declarat: „Consumul de carne a fost întotdeauna considerat unul dintre lucrurile care ne-au făcut oameni, alături de proteină care a contribuit la creșterea creierul nostru. Munca noastră arată că în urmă cu 1,5 milioane ani nu am fost mâncători de carne oportuniști, am fost vânători și mâncători activi de carne.”

„Știu că acest lucru va suna groaznic pentru vegetarieni, dar carnea ne-a făcut oameni”, a declarat cercetătorul Manuel Domínguez-Rodrigo, un arheolog de la Universitatea Complutense din Madrid.

homo erectusAvem colonul scurt, intestinul subțire lung și o mulțime de acid clorhidric în stomac pentru ajuta la descompunerea proteinelor animale. Lungimea diferitelor părți ale sistemului nostru digestiv este undeva la mijloc între carnivore și erbivore, indicând faptul că oamenii sunt „concepuți” pentru a fi omnivori.

Concluzie.

Carnea a fost și va face parte, probabil, multă vreme din alimentația noastră. A încerca să renegăm condiția noastră de „omnivori” este prea mult din punctul meu de vedere.

Putem acuza consumul de carne (indiferent că ne referim la ea ca atare sau la derivatele din carne) de multe afecțiuni și cred că acest consum are un rol important în producerea lor, dar nu pentru că este ceva în neregulă cu alimentul ca și concept, ci, mai degrabă, se datorează acestei industrii care furnizează produse îndoielnice. Cu alte cuvine o carne „curată” poate fi un aliment la fel de sănătos ca oricare altul și ar trebui consumată. Produsele rafinate, prelucrate, industrializate sunt cele care ne îmbolnăvesc încet și sigur.

Da, ne-ar fi mai bine fără carnea și mezelurile care se găsesc pe rafturile supermarketurilor, dar, repet, nu pentru ca a fost dintotdeauna dăunătoare sănătății, ci pentru că ceea ce se vinde este adevărata sursă de otravă!

Mănânci parmezan? Dar broccoli? Adevarul despre glutamat.

Este lucru ştiut că dieta mediteraneeană este aceea recunoscută de majoritatea nutriţioniştilor responsabili ca fiind cea mai echilibrată şi sănătoasă. Pe de altă parte, vegetarienii vor susţine că ei deţin reţeta unei alimentaţii cu adevărat sănătoase. Nu avem de gând să stabilim aici cine are dreptate, dar putem constata că, luând câte un aliment comun din cele două diete – parmezanul şi broccoli de exemplu – acestea constituie adevărate bombe umplute cu acid glutamic, ce stă la originea glutamatului. Si dacă nu v-am atras atenţia glutamatul dă „gustul” mezelurilor, „cuburilor de „găină”, supelor la plic etc.

Sunt parmezanul şi broccoli alimente periculoase? Nu, ar răspunde orice om întreg la minte! Atunci glutamatul este periculos? Depinde, iar asta vom încerca să explicăm mai jos.

Acidul glutamic (abreviat ca Glu), este unul din cei 20 aminoacizi proteinogeni.  Acesta este un aminoacid ne-esențial. Deși se găseşte în mod natural în multe alimente, capacitatea sa de a potenţa aroma şi a altor aminoacizi a fost identificată ştiinţific  la începutul secolului al XX-lea.

Substanța a fost descoperită și identificată în anul 1866, de către chimistul german Karl Heinrich Ritthausen care a tratat glutenul de grâu (de unde provine denumirea) cu acid sulfuric.

În 1908, cercetătorul japonez Kikunae Ikeda de la Universitatea Imperială Tokyo a identificat ca fiind acid glutamic cristalele maron lăsate în urmă după evaporarea unei cantităţi mari de fiertură de kombu (o specie comestibilă de alge). Când a gustat cristalele, a regăsit aroma identificată în multe alimente, mai ales în alge. Apoi a brevetat o metodă de producere în masă a sării cristaline a acidului glutamic – glutamatul monosodic.

Aşa a apărut aditivul alimentar, potenţiator de aromă, E620 acid glutamic, precum şi sărurile lui de sodiu (E621 glutamatul monosodic), de potasiu (E622 glutamat monopotasic), de calciu (E623 diglutamat de calciu), de amoniu (E624 glutamat monoamonic), de magneziu (E625 diglutamat de magneziu), cel mai folosit fiind glutamatul monosodic.

Glutamatul în sine este un aminoacid răspândit pe scară largă. Se găsește în mod natural în toate celulele vii ca parte a proteinelor. Numai o fracțiune de glutamat în produsele alimentare este în forma sa „liberă” și numai glutamatul „liber” poate intensifica aroma alimentelor. O parte din savoarea roşiilor, produselor fermentate din soia, extractelor de drojdie, produselor proteice fermentate sau hidrolizate (cum ar fi sosul de soia și pasta de fasole fermentată) se datorează prezenței ionilor liberi de glutamat.

Cu alte cuvinte, acidul glutamic/glutamatul se găseşte natural în diversele alimente pe care le consumăm, peste care adăugăm inevitabil monoglutamatul de sodiu ca aditiv alimentar. Ce rezultă? Ingerarea excesivă a unui neurotransmiţător care stimulează apetitul şi, în cantităţi mari, poate provoca simptome grave ce variază în funcţie de doza ingerată şi sensibilitatea individului. Dar mai multe informaţii despre efectele adverse ale acidului glutamic veţi găsi folosind aplicaţia Info E-uri.

Producătorii reuşesc să ascundă cu abilitate acest aditiv pe etichetele produselor lor, înlocuindu-l cu alte denumiri: proteină vegetală hidrolizată, cazeinat de sodiu, extract din drojdie, extract de malţ, concentrat de carne sau concentrat proteic etc.

Având în vedere că glutamatul „liber” se găseşte uşor în atâtea alimente (de aceea ne plac aşa de mult) precum brânză Roquefort (1280mg/100g), parmezan (1200mg/100g), ceai verde (668mg/100g), broccoli (540mg/100g) sardine (280mg/100g), mazăre(200mg/100g), roşii (140mg/100g) etc., dacă mai adăugăm şi alimente procesate industrial care au fost „împănate” cu potenţiatori de aromă, este clar că pe termen lung singura care va avea de suferit este sănătatea noastră.

Aspartamul

Feriţi-vă de măgăruş sau de… aspartam (poate) cel mai periculos aditiv.

În ciuda faptului că Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor (ca şi alte organisme de gen din alte state) a comunicat că îndulcitorul artificial aspartam este sigur pentru sănătate, tot mai mulţi cercetători resping consumul de E951 din cauza efectelor negative multiple.

Îndulcitor şi potenţiator de aromă sintetic, este de circa 200 de ori mai dulce decât zahărul.

Dar de ce este periculos pentru organism? Prin ingestie, aspartamul se descompune în constituenţii săi, adică acid aspartic, fenilalanină şi metanol.

Acidul aspartic are rol de neurotransmiţător, iar exces devine o aşa-numita excitotoxină care suprastimulează neuronii, până la epuizare şi distrugere provocând:

  • migrene;
  • ameţeli;
  • slăbirea memoriei;
  • dificultăţi de concentrare şi menţinere a atenţiei;
  • oboseala cronica;
  • problemele oculare;
  • scaderea acuitatii senzoriale: miros, gust, pipait, sensibilitate la durere.

De aemenea, cercetătorii consideră că aspartamul este răspunzător pentru declanşarea sau agravarea unor maladii ca: scleroza multiplă, epilepsia, tumorile cerebrale, Alzheimer, Parkinson, diabet, tulburări neuroendocrine.

Al doilea constituent, metanolul se descompune în substanţe foarte toxice, iar formaldehida (una din substanţele rezultate în urma descompunerii metanolului) este cert cancerigenă, mutagenă şi teratogenă.

Fenilalanina, al treilea component, produce celor suferinzi de fenilcetonurie simptome grave, motiv pentru care a devenit obligatorie inscripţionarea pe produsele ce conţin aspartam, a faptului că reprezintă o  „sursă de fenilalanină”.

Tot cercetătorii au arătat că aspartamul mai este răspunzător şi pentru alte efecte adverse ca:

  • halucinatii;
  • iritabilitate;
  • palpitaţii;
  • anxietate;
  • dureri articulare;
  • spasme musculare.

Chiar dacă cei care susţin că aspartamul nu reprezintă un pericol pentru sănătate sunt mai numeroşi decât criticii acestui aditiv, este bine de ştiut că s-a stabilit limită zilnică admisă (LZA) de 40mg/kg corp.

Pentru a fi informaţi despre aditivii din produsele alimentare, venim în ajutorul vostru cu aplicaţia Info E-uri disponibilă pe site sau pe Google Play.

 

Vitamina C şi excipienţii

Vitamina C, ca supliment alimentar, este importantă în menţinerea sănătăţii, doar că… nu vine singură.

De multe ori suntem nevoiţi să luăm vitamina C drajeuri, mai ales în cazul în care ne îmbolnăvim. Ne ducem cuminţei la farmacie, cumpărăm şi sugem liniştiţi comprimatul, eventual fără să citim şi eticheta. De ce am citi-o?! Doar toata lumea ştie cât de importantă e şi, apoi, ce ar mai putea conţine?

Doar că mai conţine şi excipienţi (cel puţin cea de la Alevia):

  • E420 Sorbitol (suspect),
  • E551 Dioxid de siliciu (suspect),
  • E553b Talc (suspect),
  • E572 Stearat de magneziu (inofensiv),
  • îndulcitor (mă întreb care dintre ei – Aspartam, Ciclamat, Acesulfam-K – nu că ar conta, toţi fiind periculoşi) şi
  • aromă de portocală.

Îmi place reclama: „din timp, tai firul răcelii, mă fortific” şi mă… „aditivez” au uitat să spună, poate mă conserv mai bine.

Prăjitura casei

Reclama este sufletul comerţului, iar producătorii te îmbie să cumperi prăjituri în loc să le faci că, deh, vremurile s-au schimbat şi nu mai e „cool” să stai în bucătărie sau poate nu ai suficient timp.

Cui nu i-ar plăcea să se ducă şi să cumpere un dulce ca la mama acasă?! Reclama promite, eticheta dezminte, căci ma îndoiesc că mama punea

  • E1520 Propilenglicol – periculos
  • E450 Difosfat disodic – suspect
  • E1404, Amidon modificat – suspect
  • E415 Gumă Xantan – suspectă
  • E475 Esterii poliglicerici ai acizilor graşi – suspecţi
  • E200 Acid sorbic – suspect
  • E322 Lecitină – nepericuloasă
  • E422 Glicerină – nepericuloasă
  • E460 Celuloză – nepericuloasă
  • E330 Acid citric – nepericulos

Concluzii

Un E periculos, 5 E-uri suspecte şi 4 E-uri nepericuloase

Pofta bună… producătorului! Eu spun „pas”!