Cârnați, mici, sarmale, chiftele, friptură la grătar, acestea sunt mâncărurile care ne vin în minte când ne gândim la carne. Pe de altă parte când spunem carne ne gândim inevitabil și la cuvântul proteină pentru ca mai apoi să trecem la aminoacizi, cărămizile din care sunt construite proteinele. Din acest punct de vedere carnea conține cantități mari din toți aminoacizii esențiali ceea ce o face importantă pentru alimentație.

Dacă multă vreme carnea a fost un soi de zeitate a regimului alimentar sănătos, în ultima vreme a ajuns să fie paria alimentelor și tocmai asupra acestui lucru mă voi opri și eu.

Hulită și arătată cu degetul ca fiind responsabilă pentru diferite afecțiuni, carnea este acuzată printre altele și de toxicitate și de cancer.

Carnea și toxicitatea.

Este carnea toxică? Să vedem: în zilele noastre animalele/păsările sunt crescute (din diverse motive de natură financiară, dar nu numai) intensiv (spații mici, lumină puțină sau deloc în cazul păsărilor etc.), în condiții sanitare cel puțin discutabile, hrănite cu concentrate, administrându-le diverse antibiotice și medicamente, înmulțite selectiv etc. În aceste condiții carnea provenită de la ele nu mai este sursa de hrană care a dus la apariția și dezvoltarea lui homo sapiens și, da, cred ce putem afirma că aceasta este toxică.

Carnea și e-urile.

Pentru a fi apreciată de noi, consumatorii, carnea trebuie conservată și prezentată într-o formă cât mai atrăgătoare, iar gustul trebuie să ne determine să o cumpărăm iar și iar. Conservarea se făcea în mod tradițional cu ajutorul sării, uscării și afumării. Astăzi se face cu ajutorul conservanților, aditivi alimentari majoritatea dintre ei fiind considerați periculoși.

Forma atrăgătoare este realizată tot cu ajutorul aditivilor de tipul antioxidanților sau coloranților (carminul este cel mai des întâlnit) la care se adaugă diverse substanțe care să îi confere și o textură perfectă.

Însă peste toate acestea tronează gustul. Dacă gustul nu este bun, degeaba arată bine că a doua oară nu îl mai cumpărăm. Gustul produselor din carne este „ajustat” cu sprijinul celebrului monoglutamat de sodiu. MGS, pe lângă multiplele probleme pe care le provoacă, nu face decât să vândă o iluzie a gustului, să dea dependentă, să păcălească creierul în asemenea mod încât noi să trăim cu impresia că acel aliment este cel mai bun mâncat vreodată. Cu alte cuvinte monoglutamatul este magicianul care vinde o iluzie, iluzia gustului bun.

În aceste condiții carnea procesată ar trebui să lipsească cu desăvârșire din alimentația noastră sau, cel puțin, să o evităm pe cât posibil.

Carnea și cancerul.

Diferite studii efectuate în diverse țări au arătat că cei care consumă carne des sunt mai predispuși apariției cancerului, printre care cel de colon, de sân sau pancreas de exemplu. Aceste studii nu mi se par deloc surprinzătoare având în vedere ce scriam mai sus când am vorbit despre carne și toxicitate. Probabil numărul bolnavilor de cancer va crește atâta timp cât carnea pe care o mâncăm provine de la animale crescute intensiv și atâta timp cât aditivii vor face parte din alimentația curentă. Dacă pe lângă cancer mai adaugăm și lista bolilor asociate consumului ridicat de carne, lucrurile nu sunt deloc încurajatoare.

Este vina cărnii ca substanță? Nu cred. Cred că mai degrabă este rezultatul societății în care trăim, a oportunismului marilor crescători de animale, a indiferenței și incapacității autorităților de a lua măsuri pe termen mediu și lung. Și mai cred că este un pic și vina noastră că ne complacem în această situație, că nu luăm atitudine față de cei care ne servesc zi de zi otravă cu bună știință.

A fost omul construit să mănânce carne?

Un fragment de craniu descoperit în Tanzania arată că strămoșii noștri vechi mâncau carne de cel puțin 1,5 milioane de ani.

Charles Musiba, profesor asociat de antropologie la Universitatea din Colorado din SUA care a ajutat la descoperire, a declarat: „Consumul de carne a fost întotdeauna considerat unul dintre lucrurile care ne-au făcut oameni, alături de proteină care a contribuit la creșterea creierul nostru. Munca noastră arată că în urmă cu 1,5 milioane ani nu am fost mâncători de carne oportuniști, am fost vânători și mâncători activi de carne.”

„Știu că acest lucru va suna groaznic pentru vegetarieni, dar carnea ne-a făcut oameni”, a declarat cercetătorul Manuel Domínguez-Rodrigo, un arheolog de la Universitatea Complutense din Madrid.

Avem colonul scurt, intestinul subțire lung și o mulțime de acid clorhidric în stomac pentru ajuta la descompunerea proteinelor animale. Lungimea diferitelor părți ale sistemului nostru digestiv este undeva la mijloc între carnivore și erbivore, indicând faptul că oamenii sunt „concepuți” pentru a fi omnivori.

Concluzie.

Carnea a fost și va face parte, probabil, multă vreme din alimentația noastră. A încerca să renegăm condiția noastră de „omnivori” este prea mult din punctul meu de vedere.

Putem acuza consumul de carne (indiferent că ne referim la ea ca atare sau la derivatele din carne) de multe afecțiuni și cred că acest consum are un rol important în producerea lor, dar nu pentru că este ceva în neregulă cu alimentul ca și concept, ci, mai degrabă, se datorează acestei industrii care furnizează produse îndoielnice. Cu alte cuvine o carne „curată” poate fi un aliment la fel de sănătos ca oricare altul și ar trebui consumată. Produsele rafinate, prelucrate, industrializate sunt cele care ne îmbolnăvesc încet și sigur.

Da, ne-ar fi mai bine fără carnea și mezelurile care se găsesc pe rafturile supermarketurilor, dar, repet, nu pentru ca a fost dintotdeauna dăunătoare sănătății, ci pentru că ceea ce se vinde este adevărata sursă de otravă!